Articole:
Istoricul așezării Turcoaia și al locuitorilor ei
1. Perioada greco - romană

Locuită în vremurile de demult de traco - geto - daci, Dobrogea, "provincia cea mai meridională" a 'țării, este primul teritoriu românesc intrat sub stăpânire romană. Citește ...

2. Despre continuitatea românilor în Dobrogea

Integrarea Dobrogei în provinciile Imperiului Otoman a început în anul 1420 și s-a definitivat în 1484. Citește ...

3. Argumente de ordin toponimic

Marele nostru istoric, Nicolae Iorga, susținea, și pe bună dreptate, că la ocuparea Dobrogei de către turci aceasta era populată de români statornici. Citește ....

4. Hărțile etnografice. Călători străini

Hărțile vechi sunt și ele o dovadă în plus a continuității românilor pe meleagurile dobrogene.
Citește ...

5. Originea numelui de Turcoaia

Se spune că pe actuală vatră a satului trăia un turc bătrân.... Citește ...

Articole
Argumente de ordin toponimic

imageMarele nostru istoric, Nicolae Iorga, susținea, și pe bună dreptate, că la ocuparea Dobrogei de către turci aceasta era populată de români statornici. "Dacă apărătorii hotarului n-ar fi găsit o populație statornică de multe veacuri fixată pe solul acestei provincii, ei ar fi lucrat cu turcii mai târziu, care nu s-au mărginit să înzestreze fiecare din cetatea lor cu o zonă de sate creștine, ei au avut grijă ca acolo unde creștinii lipseau să se stabilească colonii de supuși credincioși, pentru a le încredința paza drumurilor strategice care în epoca lor străbăteau Dobrogea" (N. Iorga - Drepturi naționale și politice în Dobrogea"). "Dar în tot lungul Dunării găsim o serie întreagă de nume românești: Văcăreni (locuitori de văcari), Bisericuța, Greci, Sîrbi, Lipoveni, Taița, Iglița (Iglița înseamnă și ac de împletit), Turcoaia (forma feminină foarte veche de la TURC), Peceneaga, Drăgaica ...". (N. Iorga)
"Aceasta ne duce desigur la concluzia: dacă aceste localități de pe țărmul drept al Dunării ar fi fost de proveniență mai recentă ar purta nume în "eşti" sau "eni"; obișnuite pentru noile formațiuni.
Dimpotrivă, însă, găsim nume care, ca TURCOAIA și Peceneaga, închid în ele noțiuni vechi sau forme lingvistice căzute din uz. Trebuie să admitem, prin urmare, cu necesitate că, în afară de raza cetăților, turcii și-au deschis prin mijlocul provinciei o trecere pentru armatele lor și că au stabilit acolo conaționali cu caracter militar, ca păzitori împingând pe români spre Dunăre, dincolo de care se găseau marele mase ale neamului lor
." (N. Iorga)

Un alt istoric, C. C. Giurăscu, urmărește aceeași idee reliefând-o cu completări: "O dovadă a existenței noastre în aceste regiuni, la venirea turcilor, care au dislocat vechea populație, este faptul că există în toponimia turcească nume de sate arătând preexistența elementului românesc. Este satul Vlahchioi (sat româneac) și Vlahlar (Români) aprope de Varna, ceea ce înseamnă că turcii, când au venit aici și au adus cu ei un mare contingent de populație turcească, au găsit elementul românesc.
De alminteri, în general, toponimia Dobrogei constituie unul din argumentele cele mai puternice despre mulțimea elementului roman în Dobrogea și despre vechimea lui. Dacă se cercetează această toponimie se constată că există mai bine de o treime din cele 3600 de nume din Dobrogea care au caracter românesc, ceea ce presupune existența unei populații compacte românești în anumite regiuni. Vechimea acestui element o dovedesc, în afară de cele spuse mai sus, și unele din aceste nume cu caracter arhaic, în special cele terminate în -oaia ca TURCOAIA, Pîrjoaia, Giurgoaia, Ciupitoaia etc." (C. C. Giurăscu - Din istoria nouă a Dobrogei)
"Existența și preexistența elementului românesc în Dobrogea se explică în felul următor: mai întâi e stratul autohton, format din descendența vechilor locuitori daco-romani. La aceasta s-a adăugat cu vremea un important contingent românesc din Principate alcătuit mai ales din păstori-mocani care veneau iarna cu turmele lor și iernau în Dobrogea ... Veneau mocani din Țara Bârsei, Țara Făgărașului, din părțile Sibiului, turme bogate din Săliște, Săcele-Vale, Tilișca, Galeș, Rășinari, Poiana. Acest element păstoresc a jucat un rol important, contribuind cu mult la înflorirea economică a provinciei transdanubiene." (C. C. Giurăscu)

Acealași istoric subliniază următoarele: "Mai există și al doilea nume, ceva mai nou, pe care îl poartă băștinașii dobrogeni: acela de "turcoieni" sau "turcani" însemnând "de sub stăpânirea turcească", e un nume similar aceluia sub care românii din Transilvania au fost cunoscuți la sud și est de Carpați, "ungureni", adică de sub stăpânirea ungurească". (C. C. Giurăscu - Știri despre populația românească a Dobrogei). Dicieni, munteni, moldoveni, transilvăneni, turcoieni, turcani, cojani, mocani, opt nume reflectând locul de origine, supușenia sau îndeletnicirea, dar o singură realitate etnică: românii. Toți se înțeleg unii cu alții în aceeași limbă strămoșească, deosebirile dialectale sunt atât de neînsemnate încât abia dacă se bagă de seamă." (C. C. Giurăscu)

(Velea S. Vasile - Monografia comunei Turcoaia, județul Tulcea, 2003)